Ce a determinat lumea speologilor din România, fie ei profesionisti sau amatori, de a voi în anul 1990 o schimbare a unei structuri organizatorice existente pâna atunci, care era totusi unul dintre cele mai eficiente organisme ale "tinerilor" cu vârste legale de legitimare cuprinse între 18 si 70 de ani, este astazi usor de presupus.
Asa se explica, probabil, faptul ca în mai putin de o jumatate de an, în afara vechii Comisiei Centrale de Speologie Sportiva a Federatiei Române de Turism - Alpinism si a Grupului de Explorari Speologice Subacvatice, la Bucuresti se înfiinteaza Societatea Româna de Speologie-Carstologie, la Cluj - Societatea Ardeleana de Speologie, la Timisoara - Societatea Banateana de Speologie, iar la Suceava se pun viitoarele baze ale unei Fundatii de Speologie. Dupa o astfel de divizare, însa, "noul" în loc sa fie benefic s-a dovedit mai degraba destructiv.
Era si firesc ca unii sa "dezerteze", altii sa formeze grupuri partizane uneia sau alteia dintre noile forme de activitate speologica, fiecare dintre acestea facând eforturi sa îsi pastreze un numar de membri suficient de mare pentru a-si putea justifica existenta ca "persoana juridica", în multe cazuri acestia fiind legitimati, daca nu la toate, atunci cel putin la doua dintre societatile mai sus amintite.
Ales ca presedinte al Societatii Române de Speologie-Carstologie am încercat în primul rând ca, în confuzia generala a celor care practicau speologia, sa încerc sa pastrez o linie de echilibru pentru a-i putea da o perenitate conjuncturala si profitând de sprijinul permanent si dezinteresat al cluburilor de speologi din Râmnicu Vâlcea am focalizat activitatea societatii (contribuind atât moral cât si material) pe manifestarea anuala organizata de ei: Festivalul "Speologia, stiinta, arta, pasiune". Am pastrat sub auspiciile ei organizarea si desfasurarea scolilor (tot anuale) de topografie speologica si biospeologie de la Closani si am semnat un prim protocol de colaborare cu Federatia Franceza de Speologie, pastrând totodata un permanent contact, cât mai amiabil posibil, cu toate celelalte organisme de speologie din tara.
A fost, fara îndoiala, "un punct în spatiu" de existenta.

Reales ca presedinte al SRSC si pentru urmatorii patru ani, cu fiecare an care trecea realizam însa ca speologia în România nu numai ca nu devenise (asa cum s-a sperat la începuturi) mai eficienta ci dimpotriva, continua sa "agonizeze" sub efectele unei crize care tindea sa se cronicizeze fara remedii.
Existau si exista însa în speologia noastra (fie ea valaha, ardeleana, banateana sau moldoveana) extraordinare caractere umane care nu puteau renunta cu usurinta la pasiunea lor pentru o viata. Nu pot fi enumerati aici, dar ei sunt stiuti si nu au nevoie de lauri pentru ceea ce au facut.
Împreuna cu ei am definitivat un statut care a pus bazele Federatiei Române de Speologie, fiecare din organismele fondatoare pastrându-si calitatea de persoana juridica.
În calitatea mea de presedinte al SRSC, am avut onoarea de a fi fost ales ca moderator al sedintei de constituire a FRS iar la finalul ei am trait poate unul dintre cele mai "egoiste" sentimente de împlinire ca modest membru al acestei inegalabile familii care se numeste speologia româna, chiar daca realizam ca meritul nu era al meu ci al Societatii Române de Speologie-Carstologie pe care o reprezentam.
La încheierea celei de a doua legislaturi mi-am retras candidatura lasând locul meu cercetatorului Viorel Horoi, celui care în toti cei 8 ani anteriori a fost în permanenta, poate, cel mai daruit sufleteste SRSC-ului. Sunt alaturi de el multi tineri cu initiativa care, sunt convins ca vor schimba în "mult mai bine" destinele societatii.

Dr. Gabriel Diaconu